E frig. Pe fereastra ta toamna şi iarna țes flori fantastice de gheață. Toți cei ai casei şi-au încălțat şosetele groase tricotate de bunica, iar bruma, zăpada şi umezeala au luat locul soarelui despletit de căldură.
Tu aprinzi o lumânare cu nume de licoare magică. Da…absintul se mai numea aşa. “Green Fairy”. Doar că ființa din povestea noastră e altfel.
Zâna care îşi împarte sufletul cu tine e o minune verde si miroase fix ca lămâița din toate grădinile sălbatice din amintirile tale.
E vie şi verde. Şi miroase a vară. A tarâmuri cu ierburi grase, înalte şi pline de sevă, peste care paşii tăi împletesc cărări.
Aprinde această lumânare ori de câte ori ți se face dor de vară. De pădurile copilariei. Şi de tot ce-i verde.
E complet naturală. De la fitilul din bumbac şi până la uleiurile esențiale din sufletul ei. Ca toate zânele bune.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.